-Ai vrea să-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Dacă ai timp.… am răspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a răspuns:
-Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească,
apoi iarăşi tânjesc să fie copii; că îşi pierd sănătatea ca să
facă bani şi apoi îşi cheltuiesc banii ca să-şi refacă sănătatea;
faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar
astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi
cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi
am întrebat:
-Ca un părinte, care sunt câteva din lecţiile de viaţă pe care
ai dori să le înveţe copiii Tăi?
-Să inveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni
profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai
mulţi ani ca acestea să se vindece; să înveţe că un om
bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care
are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni
care îi iubesc, dar pur şi simplu nu ştiu să-şi exprime
sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la
acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit;
să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de
asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
-Mulţumesc pentru timpul acordat..am zis umil.
Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii să ştie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
-Doar faptul că sunt aici, întotdeuna…
English
