stam probabil si privim inainte... de fiecare data analizam ceea ce se intampla in jurul nostru in circumstantele atenuate pe care le credem k s.ar potrivi cel mai bine pentru aceasta situatie... uneori nu este cu adevarat asa. sa privim macar o data ... din lateral ... nu spun din spate.poti sa te privesti cu adevarat tine insuti?ce vezi? afirmam de fiecare data k facem ceea ce ar fi trebuit facut la un moment dat nu?uitate la clipa care tocmai a trecut... ai fi vrut cu siguranta sa faci altceva... cine esti cu adevarat?in momentul de fatza eu am trait aceasta experienta... ce am facut dupa... cu siguranta nu mai puteam sa procesez 2 idei pentru k ceva schimbase  radical in gandirea mea. m-am privit din exterior... eu pe mine insami, pentru o secunda...am vazuth imaginea notorie a unui simplu om. un nimic, dar akuma dupa ce s/au calmat apele dak as putea spune asak sunt ceea ce am vrut din totdeauna sa fiu. am fost eu atunci , akuma sunt acelasi eu nu am de ce sa regret acest lucru. nu am motive sa fug de ceea ce am fost sau sa gasesc simplele pretexte scuze pentru k de fapt eu as fi vrut sa fiu altceva. priveste/ma. pot zambi... dar de fapt ceea ce e in mine plange. pot sa te mint cu zambetul pe fata. pentru ce?probabil k si tuh poti face acest lucru dak til doresti cu adevarat. ce ar fi lumea dupa o astfel de experienta? asculta si taci...cu siguranta nu ai sa traiesti aceeasi clipa pe care am trait-o eu la un momemnt dat. stiu ceea ce vreau akum. sa ajung ceea ce mi/am propus de knd am inceput sa astern pe jos ceea ce imi trebuie pentru drumul care imi mai ramasese de parcurs. acesta era doar inceputul. imi va veni greu sa vad lumea din punctul din care as vrea sa ajung, apoi sa cobor in ea si sa stiu exact unde vreau sa ajung. eu ma zbat sa fac un lucrul si intr-un final glorios sau nu, l-am facut.tu te crezi mai destept k il furi. akuma e al tau. obiectul in sine... sufletul acestuia va ramane pentru totdeauna la mine.